Structura curs:
• cateva cursuri introductive (care este obiectul de studiu al R.I)
• cateva concepte de baza
• prezentarea uneia dintre componentele de baza ale R.I. – Istoria relatiilor internationale unde accentul va cadea pe specifecitatea anumitelor perioade istorice
• alta componenta majora – Teoria Relatiilor Internationale (paradigmele, modele teoretice)
• cateva paradigme recente (dupa 1989 – prezent ) cu accent pe problema globalizarii etc.
“Relatiile internationale”, ca termen, au 2 intelesuri de baza:
- realitatea pe care o desemneaza totalitatea raporturilor dintre actorii statali si cei nestatali
- disciplina care studiaza aceasta realitate - domeniu de studiu distinct in cadrul stiintelor politice
A) Realitatea = totalitatea raporturilor dintre actorii statali ai sistemului international si raportul dintre acesti actori statali si cei neguvernamentali.
B) Disciplina = domeniul de studio distinct autonom care poarta acelasi nume in cadrul Stiintelor Politice
Termenul “international” provine din modul in care s-a dezvoltat aceasta ca stiinta. Initial aceasta stiinta era dezvoltata in cadrul stiintelor istorice si juridice.
Denumirea are legatura cu evolutia studiilor.
Termenul “international” – lat. “intergentes” – dreptul natiunilor “jus gentium”.
Ac. termen este intalnit la Jeremy Bentham care in secolul al XVII lea foloseste notiunea in lucrarile sale.
Relatiile internationale apartin secolului XX – domeniul de studiu nu este mai vechi de sec. XX.
Primul mare autor: Tucidide – “Razboiul peloponesiac”
Preocupari pentru relatiile internationale sunt intalnite inca din Antichitate – Herodot
Primul manual de R.I. – Paul Reinsch – prima lucrare dedicate acestui domeniu aparuta in 1900
In 1919, dupa (I.R.M), -> Wales – s-a institutionalizat domeniul relatiilor internationale sub forma unei catedre.
London School of Economics a infiintat in 1927 o catedra speciala de R.I. in cadrul sau -> Arnold Tynle – “A study of history” (primul autor din lume care explica umanitatea; Principiul yin/yang)
In perioada interbelica (1919-1932) conceptia primordiala in domeniul R.I. era realista – pentru ca multi au criticat securitatea colectiva, idealismul.
Dupa al II-lea R.M., curentul de baza (in Europa mai mult) era realismul si a durat pana in anii ’70 ai secolului trecut.
In anii ’70:
- evolutie speciala a R.I.
- SUA pe de o parte cu sistemul sau economic, Rusia pe de alta parte
- totusi, apar alti jucatori pe scena politica: China, Japonia
Principiul interdependentei = desi apparent polii sunt opusi, exista si elemente comune.
(statul; capitalist sic el socialist se apropie)
Anii ’80:
- domeniul R.I. s-a diversificat
- apar noi abordari precum constructivismul = realitate construita de fiecare participant, fiecare actor isi pune amprenta
- apar noi paradigme
Odata cu prabusirea comunismului – cel mai mare esec al stiintelor politice
Dupa Razboiul Rece toate paradigmele au fost puse sub semnul intrebarii pentru ca nu au prevazut caderea comunismului.
Asistam la curente -> neoliberalism, neorealism, feminismul, teoria “verde” (ecologica)
Este ultima perioada de dezvoltare, domeniul se diversifica, paradigmele sunt constante.
Conceptele fundamentale din domeniul R.I.
In genere S.P. se axeaza pe studierea relatiilor interne de putere, in vreme ce R.I. trateaza relatiile externe dintre actori internationali care tranced familia, statul.
R.I. este un domeniu distinct pntru ca el se adreseaza unor raporturi care nu sunt acoperite in intregime de S.P.
R.I. are in caracter profund interdisciplinar. Acest domeniu intretine relatii cu: filosofia, istoria, dreptul, geografia, geopolitica, studiile strategice, economia, pol. internat, psihologia, antropologia. (preia sugestii, instrumentare, le sintetizeaza)
1. Putere – un concept care provine direct din stiinta politica, concept fundamental al stiintei politice/stiintelor politice => era logic sa devina si concept de baza al R.I. din moment ce R.I. este un domeniu al stiintelor politice
- puterea este in epicentrul sistemului relatiilor internationale, tot ce tine de acest concept are o anumita relevanta in evolutia R.I.
- elementul comun al celor mai multe definitii: puterea reprezinta capacitatea de a influenta conduita unui actor international in sensul dorit de tine, al celui care detine puterea; capacitatea de a determina pe un actor sa actioneze intr-un anumit fel sau sa nu actioneze in felul dorit de el, indiferent de dorinta lui – prin mijloace coercitive sau de cooptare, de convingere (f subtile uneori)
Robert Dahl: Puterea reprezinta capacitatea actorului A de a-a determina pe actorul B sa actioneze in conformitate cu dorinta sa. Acest control poate fi exercitat prin diverse mijloace:
- coercitive: forta armata
- de cooptare: aspect economic sau cultural
Rudolph Rummel (sociolog) – mai multe tipuri de putere:
- Puterea neutra – capacitatea lui A de a produce la nivelul lui B consecinte fara a actiona in favoare acestui lucru (Ex: diplomatii straini trimit felicitari de ziua nationala a Ro fara ca Romania sa impuna acest lucru, nu este ceva scris)
- Puterea in sine – capacitatea de a produce intentionat efecte (Ex: capacitatea Ucrainei de a produce efecte nefaste pentru Ro – canalul Barstroe – a afectat fauna)
- Puterea fizica – capacitatea unui actor de a afecta intentionat integritatea unui alt actor – putere militara (Ex: bazele militare americane pe teritoriul altor state ca de exemplu Ro)
Rummel distinge intre putere fizica si forta. Forta = capacitatea de a afecta in mod intentionat interesele unei entitati impotriva vointei sale. (Ex: Atacul de la Pearl Harbour)
Rummel:
- Puterea indirecta – capacitatea de a produce efecte prin introducerea unor terti (Ex: Pakistanul in lupta impotriva terorismului. SUA isi exercita puterea prin tertul: Pakistan)
- Puterea negocierii – actorul B are mai multe variante egal de acceptabile care insa servesc mai bine interesul lui A (Ex: Puterea U.E. asupra statelor care adera.)
- Puterea de manipulare – capacitatea de a controla situatia si oportunitatile pt. a determina pe cineva sa adopte un anumit curs de actiune.
- Puterea bazata pe altruism , – capacitatea de a face apel la admiratie, dragoste pentru a determina. (Ex: activarea articolului 5 din Tratatul de la Washington privitor la : Daca un atac se produce la adresa unui stat membru, e atac la adresa tuturor. – „Toti pentru unul...”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu