Unele dintre conceptele asociate puterii este cel de balanta sau cel de echilibru de putere.
El are 2 acceptiuni: 1. orice mod de distribuire a puterii in cadrul international (modul in care este realizata aproximativ egal putere) 2. mecanismul prin care se asigura acest echlibru, al balantei in sistem.
Perioada Concertului European: perioada dintre Congresul de la Pace de la Viena si Primul Razboi Mondial: perioada echilibrului/balantei putere. Un alt moment este perioada Razboiului Rece
Teoria stabilitatii hegemonice sustine ca puterea neechilibrata ofera garantia unei balante a puterii. Pe de alta parte exista si cazurile cele mai frecvente cand asistam la o distributie in cadrul mai multor poli de putere, avem un sistem multipolar, si cele mai multe situatii in care s-a aflat sistemul international au fost acele situatii in care au fost mai multi poli de putere => in principal ori tendinte hegemonice, ori de multipolaritate
Orice modificare a fdistributiei puterii in sistema face ca acest echilibru de putere sa fie afectat. Ex: dupa R.R. tendinta a fost de instituire unui sg. Pol de putere: SUA deoarece nu mai exista un contracandidat. Nu a fost o monopolaritate pura deoarece din pdv militar era singur, din alte pdv existau mai multi poli chiar daca erau mici/nu foarte active Aveam un sistem unipolipolar .
Astazi sistemul in dezvoltare este clar multipolar. China – putere economica pe locul II dupa SUA, India –putere emergenta, Brazilia – putere emergenta, Africa de Sud, Turcia.
Ierarhia de putere se schimba. Orice modificare al acestei ierarhii dupa la schimbarea raportului de putere si simplicit a balantei.
Conceptul de “basic”: Brazilia, Africa de Sud, India, China
“brick”: Brzilia, Rusia, China, India
Cand ne referim la mecanismul de echilibrare lucrurile st mai complicate deoarece putem sa avem o autoritate care monopolizeaza deliberat putere sau un mecanism inconstient care deriva din modul in care este structurat sistemul. Ex: in perioada Concertului European: modul in acre era organizat sistemul facea singur acel proces de echilibrare. Sfanta Alianta care se opunea revoluttilor din Europa, Alianta compusa din cele 4 mari puteri care il invinsesera pe Napoleon: U.K, Rusia, Prusia, Austria + Franta in 1818 --> mecanisme derivate din sistemul insusi
Mecanism deliberat: constituirea in mod deliberat de catre U.K. a coalitiilor impotriva lui Napoleon. Mare Britanie isi asumase in mod deliberat acest rol de mediator -> privea interventiile de pe continent si se impunea cand era cazul.
Balanta sau echilibrul de putere spune ca statele vor actiona in asa fel incat niciodata un stat sa nu detina suprematia asupra puterii.
Termenul de balanta a puterii descrie cele mai multe cazuri in care avem sisteme multipolare. Unii dintre teoreticienii cei mai importanti: Morton Kaplan – a incercat sa fundamenteze acteva reguli de comportament care ghideaza aceasta balanta -> reguli esentiale, reguli de transformare, variabile de clasificare a actorilor, variabile de capabilitate, variabile informationale.
Regulile esentiale:
1. Statele natiuni isi sporesc capacitatile dar mai degraba sunt dispusi sa negocieze decat sa intre intr-un conflict intre ei.
2. Statele mai degraba lupta decat sa piarda ocazia de a-si spori capacitatile (=> negocierea a esuat insa ele nu renunta la lupta)
3. Actorii internationali mai degraba opresc lupta decat sa elimine un actor important al sistemului. (reprimirea Frantei la 3 ani dupa 1815 in sistem)
4. Statele refuza suprematia unui actor international sau a unei coalitii de actori (statele au refuzat hegemonia imperiului napolenian sau a Sf, Imperiu Roman-Germnan)
5. Statele cauta sa-i constranga pe cei ce subscriu la principii supranationale.
6. Actorii internationali permit invinsului reintrarea in sistem (Japonia este infranta in al 2-lea R.M. insa in jurul anilor 70 astfel incat puterea era distribuita intre SUA, Japonia, state ca Thailanda, Coreea, Kuweit, UE)
Acest modele sunt modele antagonice: puterea ca manifestare vs. puterea ca resurse
Puterea ca mainfestare se refera la modul cum puterea este manifestata in cadrul sistemului international – putere de tip hard: militara, putere de tip soft: puterea de cooptare si intre ele avem o intreaga gradatie care se refera la modul cum convingi un actor asupra obiectivelor pe care le urmaresti si modul cum reusesti sa impui agenda pe plan international.
In general in R.I. avem de-a face cu o multime de forme de exercitare a puterii.
Puterea ca resurse se refera la instrumentele pe care se formeaza esentialul de putere al unui stat (se refera la potntialul de care dispune un actor pentru a-si manifesta puterea)
Un alta pandant este puterea relationala vs. puterea structurala (Suzane Strange).
Puterea relationala este capacitatea unui actor international de a-l influenta pe celalalat in sensul dorit de catre el.
Puterea structurala reprezinta capacitatea unui actor de a-si defini cadrul in care statele isi stabilesc raporturile reciproce si raporturile cu ceilalti actori (corporatii, ONG-uri) – se manifesta prin capacitatea de definire a agendei (control asupra diverselor prioritati).
Ex: pt statele membre U.E., U.E. este o putere structurala deoarece ea defineste agenda, are controlul asupra tuturor prioritatilor de la problemele economico-sociale la cele de securitate.
Un alt astfel de pandant este : putere reala vs. putere perceputa
Puterea reala se refera la gradul real de exercitare a puterii in sistem
Puterea perceputa este modul in care este perceputa puterea unui actor international de ceilalti actori internationali. (cum era vazuta URSS ca o mega-putere dupa al 2-lea R.M.)
Uneori ea este foarte importanta deoarece poti determina actiunile celorlalti actori dand impresia ca esti mai puternic decat esti in realitate, manipulandu-i (URSS vazut de SUA atunci cand au trimis rusii primul satelit in spatiu).
Perceptia asupra puterii unui stat in general este rezultatul, potentialul sau de putere.
John Herz a spus ca aproximativ jumatate din energia si resursele pe care le utilizeaza un actor international pe scena internationala se utilizeaza pt proiectarea unei imagini favorabile. De multe ori actorii pierd la categoria “imagine”. (Ex: SUA in perioada post R.R. au fost percepute ca unica putere)
Nivelurile puterii.
Ashley Tellis considera ca puterea unui stat are 3 niveluri diferite:
1. resursele sau capabilitatile: potentialul de putere “power in beeing”
2. capacitatea interna de convertire a puterii potentiale
3. puterea rezultata “power in incomes” – rezultanta acestui proces de transformare a potentialului in manifestat
Nivelul 2 este cel mai important. Tocmai acest proces lipseste la noi si se manifesta prin lipsa unei scari a valorilor care sa cearna elitele, managementul => nu este suficient sa ia potentialul si este necesara si capacitatea de conversie.
Japonia este singura tara de pe glob care are o strategie oficiala de sprijinire pentru dezvoltarea firmelor mici si mijlocii. Iar aceste companii isi fac o datorie de a rasplati statul, de a-i servi scopurile.
China singurul stat inca comunist cu o economie total capitalista sustinuta de catre statul chinez. Statul chinez sustine oficial companiile chinezesti si protejeaza interesele investitionale ale lor. China – cel mai mare detinator de $ - rezerve.
Cea mai mare coopeare a momentului: SUA – China
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu