Teoriile sunt constituite din enunturi cu coerenta logica => nu se contrazic.
O cercetare empirica poate sa modifice teoria.
Robert K. Merton a facut o distinctie intre abordare de tip particularist si cea de tip universalist (se referea la institutii, organizatii) si nota faptul ca ele se comporta fata de indivizi, fata de unitatile sociale, intr-o maniera particularista sau universalista (daca acestia sunt egali din punct de vedere functional). Aceasta teorie a fost extinsa prin cercetare empirica si asupra indivizilor. Ex: profesorul se comporta universalist fata de studentii sai.
Pamantul se invarte in jurul Soarelui -> model teoretic insa in istorie a existat si inversul sau.
Cercetarea stiintifica are si functie de:
- testare a teoriilor
- producere a unor noi teorii
Componenta normativa
Principii generale furnizate de metodologia cercetarii:
1. imbinarea manierei inductive cu cea deductiva
2. imbinarea analizei (a studia partile componente ale unui fenomen) cu sinteza
3. imbinarea descrierii cu interpretarea: nu este de ajuns sa descriem un fenomen, trebuie sa oferim si interpretarea sa
4. o alta recomandare este ca procesul de cunoastere sa fie planificat, systematic, din timp in timp evaluat pentru a fi vazuta valabilitatea sa
Cunoasterea experimentala:
- una ce risca sa fie incompleta, partiala, trunchiata pentru ca posibilitatile noastre de cercetare sunt limitate
- intamplatoare
- in functie de sentimente, emotii
Cunoasterea stiintifica: - rigurozitate, planificare, selectivitate
Componenta epistemological
Se pune problema validitatii si fidelitatii unei masuratoi sociologice
Paradigma consensului nu este acelasi lucru cu paradigma conflictului social (Marx)
Teoria are un loc de ghidaj al demersului de cunoastere.
Ne intereseaza calitatea nu cantitatea unui fenomen.
Nu exista demers demers de cunoastere doar calitativ/cantitativ => intotdeauna avem si aspecte calitative si aspecte cantitative.
Realitatea sociala ne poate “vorbi” daca o intalnim -> este in functie de cum a fost pusa intrebarea
Pentru a cunoaste un fenomen detaliat, trebuie sa-l fi cunoscut inainte.
Fidelitatea cunoasterii (F) -> se refera la stabilitatea instrumentului de culegere a datelor, la stabilitatea schimbarii de categorii, la schimbarea experimentala (aparate = instrumente)
= increderea pe care o avem in instrumental de culegere a datelor (pt. ca un instrument de culegere a datelor trebuie sa fie foarte fidel, trebuie sa masoare aceleasi fenomene)
Avem o fidelitate mai mare daca in loc de ochi folosim un metru de croitorie sau un chibrit pentru a afla inaltimea unei persoane.
Validitatea cunoasterii (V) – in ce masura reusesc sa cunosc ceea ce mi-am propus
In functie de fidelitate-validitate avem diverse situatii:
1. Situatia ideala : avem F ridicata si V ridicata -> datele sunt apropiate unele de altele
2. Situatia in care F este scazuta iar V ridicata -> datele sunt imprastiate, precizie scazuta
3. Situatia in care nici F nu este ridicata, nici V -> datele imprastiate dar si in afara tintei, dezastru, esec total al demersului deoarece datele variaza prea mult
4. Situatia in care F este ridicata iar V este scazuta -> demersul nu este unul valid, in afara a ceea ce vrem noi
In general, la sondajele de opinie oamenii cu educatie precara au dificultati in a generalize iar cei cu educatie generalizeaza pentru a ajunge mai apoi la o situatia personala, concreta -> astfel apar aceste decalaje de cunoastere, cu o V scazuta.
Componenta mediatica – alegerea metodelor de cercetare adaptate la scopul cercetarii
- trebuie sa stabilim strategia de cercetare
- reflectam
- putem opta pentru cercetare: transversala sau longitudinala (pas cu pas)
- putem combina aceste 2 metode realizand sondajul de opinie la diferite momente => observarea, indicarea tendintelor, a fluctuatiilor, neregularitatilor
- analiza de tendinta
- o alta posibilitate este studiul Panel
Studii Panel = investigarea se realizeaza pe acelasi lot de persoane pentru a vedea cum se schimba in timp preferintele acestora => urmarim cum evolueaza aceleasi persoane.
Analiza Cohortelor: “Analiza cohortelor se diferenţiază de investigaţia transversală, care consideră vîrsta drept criteriu de eşantionare, şi de analiza longitudinală centrată pe o singură cohorta privită evolutiv. În analiză se delimitează mai multe cohorte şi sunt comparate luand ca referinţă anumite perioade de timp.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu