Dupa Primavara de la Praga un moment important este Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa – se stabileste un nou status quo, Preliminariile ei in 1878, tratative in 1872 la Bucuresti.
Conferinte preliminare: 1873, 1875.
Conferinta pentru Securitate si cooperare economica - august 1975 Helsinki => Actul Final – documentul programativ care stabileste un nou status quo in R.I.
Problemele de securitate impartite in 3 mari domenii - baskets:
1) protectia drepturilor omului
2) problemele de securitate propriu-zisa a cooperarii
3) problemele legate de cooperare economica.
Basket-ul referitor la securitate stabilea niste standarde pt. membrele NATO si pentru cele de la Varsovia referitor la cate unitati de armament avea fiecare stat voie sa aiba pe teritoriu. Erau stipulate si inspectii periodice => un inceput de transpartenta in R.I.. De astefel important este faptul ca sferele de influenta de dupa al 2-lea R.M. erau recunoscute (la 30 de ani: 1945-1975). Cosul referitor la drepturile omului -> Miscarea de disidenta – acuza URSS ca nu isi respecta propria semnatura. In Europa Centrala si de Est miscarea ia o proportie nemaipomenita.
In urma semnarii acestui act fnal de la Helsinki – negocieri de dezrmare => proces de dezarmare (arsenal nuclear, arme etc.) Primele momente care reprezinta o incununare a acestor negocieri – 1872 cand s-a semnat Salt 1 si Salt 2 (1879 – il continuie pe primul)
Procesul de dezarmare a durat pana dupa caderea sistemului bipolar. Ulterior 1994 – CSCE se transforma intr-o organizatie internationala permanenta.
Un alt moment important in desfasurarea RR – sfr sec VII - primul papa est-european, polonez – supune presiune asupra regimului comunist polonez
1776 – in Polonia are loc o miscare de dizidenta in care se afirma cu precadere intelectualii (istorici, sociologi, literati etc.) – pun baze KOR (Comitetul de aparare a muncitorilor) – ii sprijina si le apara drepturile -> miscare de solidaritate, institutionala (colaborare care a dus la apropierea celor 2 categorii sociale) -> pe vaceasta baza, la inceputul anilor ’80 se naste primul sindicat liber din Polonia – “Solidaritatea”
La inceput sindicatul nu a fost recunoscut de autoritati.
(Detalii in carte)
Alt eveniment important – venirea la putere a lui Gorbachiov in 1985 – de la centrul sistemului se naste procesul de reforma care va duce la schimbare – “Revolutia de sus” care a constat in renuntarea la doctrina care spunea ca o amenintare la adresa socialismului dintr-o tara este o amenintare la adresa sistemului insusi, a impus un nou sistem de gestionare a sistemului economic care punea accent pe management perfomant si autoconducere, relaxarea tensiunilor dintre este si vest (s-a retras din Afghanistan etc.), a mers pe ideea “casei comune europene” – ordine globala, transparenta deplina intre est si vest -> punea accent pe drepturile omului, globalizarea economica, valori umane mai presus de ideologii.
Gorbachiov a fost vazut bine de occident tocmai datorita acestor concesii.
Foarte importanta a fost perioada anilor 1988 – 1990: perioada revolutiilor europene propriu-zise.
Dupa modul de
Negociere: Polonia si Ungaria
Revolta populara: Albania
Revolta populara si lovitura de stat: Romania
Prabusirea URSS – decembrie 1991 ca umare a confruntarii Gorbaciov si Boris Eltan -> tranzitia la Federatia Rusa
Realism
Teoria R.I. = paradigma teoretica prin care este explrimata realitatea in R.I, moduri interpretative dif in care este vazuta realitatea
Realismul – curentul dominant, paradigma teoretica cea mia raspandita; isi are radacinile in filosofia politica; parintii fondatori: Tucidide, Nicolo Machiavelli, Thomas Hobbes (la originile umanitatii a existat starea naturala cand oamenii nu avea niciun fel de organizare socio-politica si ca inm aceasta organizare omul este dispus sa recurga la orice mijloc pentru a-si alege propriile scopuri: “Omul este lupul omului”)
Principalele caracteristici ale realismului:
1. accentul pus pe stat – abordare stato-centrica – actorul cel mai important al R.I. este statul. Cf. realismului statul repr un standard dublu: dif. politica interna/politica externa
2. conflictul dintre actorii internationali este omniprezent, conflictul este inerent relatiilor internationale; adeseori acest conflict degenereaza in abuz de putere
3. statele au dorinta naturala de expansiune => conflictele internationale
4. statele se orienteaza catre autoajutorare (self help), se preocupa de ele insele
5. adeseori aceasta lupta pentru putere este imbracata in formule ideologice, mascata incat sa insele asupra intentiilor reale a statelor
6. datorita faptului ca nu aveam acea unitate supraordonata statului, mediul international in care exista statele este unul anarhic (gr. arhe = putere; anarhe=fara putere) – statele sunt angajate intr-o cursa permanenta pentru putere care poate ajunge ca un joc cu suma nula (unul castiga, altii pierd) – castigi din ceea ce pierd alte state.
Realism:
1. ofensiv – John Mearshmeier – dobandirea unei pozitii hegemonice chiar cu riscul subminarii propriei securitati (Ex: ce a facut SUA in Irak si Afghanistan)
2. defensiv – statele au ca ultim scop supravietuirea si asigurarea propriei securitati, nu cresterea puterii – Kenneth Waltz, Joseph Grieco (Ex: Rusia cand se punea problema ca Ucraina si Georgia sa devina membre a Membership Action Plan – preliminar NATO)
Constructivismul – cel mai mare critic al realismului
Traditional, principalul critic al realismului a fost idealismul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu