Putere politica si putere religioasa
(continuarea cursului Putere si Religie)
Motto: “Nu este putere care sa nu vina de la Dumnezeu”
Sarcina de lucru: Interpretati fragmentul in care arhiereul Caiafa il condamna la moarte pe Hristos.
Conditia unei metologii: a fi neutra valorii
Tot ceea ce este astazi laic a fost odata religios.
Sec 4 d.Hr – solutia a fost sa gaseasca o solutie de compatibilitate a administratiei/puterii politice si a puterii religioase -> functioneaza diferit in perioada diferite
A. Functiile religiei:
1. Functia de coeziune sociala
2. Legitimarea puterii politice care nu isi este suficienta siesi
=> este nevoie de un alt spatiu, alte valori care sa o intemueieze
3. Nevoia comunitatilor de a-si fundamenta valori transcendente
Oamenii ca sa-si justifice propriile actiuni au nevoie de ceva care sa fie mai mult decat ceea ce se vede – idei, personaje transcendente
B. Omul are nevoie de personaje si valori ideale pentru a-si explica si intemeia propriile comportamente concrete: Omul creaza aceste valori is personaje absolitizand propria persoana si propriile valori concret istorice -> le ridica la rangul de perfectiune; omul isi absolutizeaza propriile caracteristici
Intre puterea politica si puterea religioasa - tipuri de relati
Varianta 1: Plenitudo potestatis – puterea politica include puterea religioasa, controland-o pana la dizolvarea acesteia Ex: Anglican 1850 – 1853, Bizant 517 – 565: Justinian I prezideaza adunarile religioase, compune imnuri religioase, isi zugraveste chipul pe icoana -> razboaie iconoclase sec VIII – IX: iconodulii (iubitorii de icoane) vs. iconoclasi (cei care respingeau icoanele afirmand ca nu poate fi zugravit chipul lui Dumnezeu); razboiaele iconoclaste se incheie in 882 cand apare Epanagoga, document prin care se recunoaste relatia si identitatea puterilor politice si religioase: puterea politica administreaza cetatea, puterea religioasa se ocupa de partea sufletelor, administreaza alt univers – ele conlucreaza si nu au motiv de conflict
Varianta 2: Teocratia – forma de teocratie perfecta este la evrei
Varianta 3: Intresectie intre puterea politica si cea religioasa – relatie de neutralitate la 0
Doctrina Sf. Augustin: Doua iubiri au creat 2 cetati. Iubirea de sine pana la dispretul de Dumnezeu a creat cetatea terestra. Iubirea de Dumnezeu pana la dispretul fata de sine a creat cetatea Celesta. (Sf. Augustin – “Despre cetatea lui Dumnezeu”) =. SUNT 2 CETATI, 2 CONDUCATORI, 2 IUBIRI CARE NU SE SUPRAPUN
494 – Papa Gelasie care intr-o scrisoare trimisa imparatului spune ca cetatea lui Dumnezeu nu este egala cu Biserica si ceea ce face Biserica – Augustinismul politic = interpretarea doctrinei echilibrului puterilor in sensul ordonarii lui P catre R
Doua momente de control:
1. ritualul de intemeiere al puterii politice – “uns a lui Dumnezeu” – Carol cel Mare in 813 l-a asociat pe fiul sau la tron si i-a pus el insusi coroana
Augustinismul politic folosit dupa 425 dobandeste scoli speciale in care se cerceteaaza, se construiesc argumente privind superioritatea puterii religioasa fata de puterea temporala.
2. ritualul excomunicarii – nu mai esti acceptat de seful Bisericii.
Augustinismul politic = doctrina supunerii lui P fata de R care a construit inclusiv scoli de stiinta juridica ecleziastica, universitati in care se cautau argumente pentru a justifica aceasta superioritate in sec XII – XIII – cele mai puternice scoli
Observatie: Evul Mediu Occidental a produs opere de gandire politica laica desi a functionat in cea mai mare parte sub augustinismul politic, pe cand Bizantul nu a produs nici o opera de gandire politica autonoma, desi puterea religioasa nu avea nici un fel de control asupra puterii politicii dupa 880. -> paradox
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu